Al cincilea „vai" este rostit împotriva ritualismului golit de realitate. Cărturarii şi fariseii dăruiau cu meticulozitate Domnului a zecea parte din cele mai nesemnificative ierburi şi plante din grădina lor. Isus nu i-a condamnat pentru această minuţiozitate în privinţa ascultării, dar i-a osândit pentru că erau total lipsiţi de scrupule când era vorba să dea dovadă de dreptate, de îndurare şi de omenie faţă de alţii. Recurgând la o expresie de o neîntrecută măiestrie, Isus i-a descris pe aceşti lideri ca pe unii care încearcă să strecoare ţânţarul, dar înghit cămila. Specia de ţânţar despre care este vorba în text era o insectă mică, ce adesea cădea în paharul cu vin, era strecurată prin absorbţia vinului printre dinţi. Cât de ridicolă era grija deosebită de care dădeau ei dovadă în cazul unei insecte nesemnificative, „înghiţind" apoi cel mai mare animal necurat din Palestina! Fariseii erau mult mai preocupaţi de lucrurile mărunte şi nesemnificative, fiind însă orbi cu privire la păcatele enorme, cum ar fi ipocrizia, necinstea, cruzimea şi lăcomia. Ei şi-au pierdut orice simţ al proporţiilor.