M. Avertismentul împotriva pericolului de a rosti cuvinte frumoase, dar a avea o purtare contrară acestora (23:1-12)

În versetele cu care începe capitolul acesta Mântuitorul avertizează mulţimile şi pe ucenicii Săi faţă de pericolul cărturarilor şi fariseilor. Aceşti lideri şedeau pe scaunul lui Moise sau predau Legea lui Moise. În general, învăţăturile lor erau mai bune decât conduita lor. Crezul lor era mai bun decât practica de viaţă. Era un caz clasic de cuvinte frumoase, fără acoperire în practică. Aşadar Isus le-a spus: „...toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi păziţi-le şi faceţi-le: dar după faptele lor să nu faceţi."

Ei impuneau cerinţe extrem de stringente (probabil interpretări extrem de literale ale legii - „litera legii") asupra poporului, dar nu dădeau nimănui ajutor să poarte aceste poveri insuportabile.