Atunci Isus a adăugat că a doua responsabilitate a omului este aceea de a-şi iubi aproapele ca pe sine însuşi. Bames remarcă următoarele: „Dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de om cuprinde toată sfera religiei - exact ceea ce avuseseră în vedere Moise, proorocii, Mântuitorul şi apostolii." Ar trebui să ne gândim adesea la cuvintele acestea: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" Ar trebui să ne gândim cât de mult ne iubim pe noi înşine, cât de multe din activităţile noastre se concentrează asupra asigurării de confort şi îngrijire maximă pentru noi înşine. Apoi trebuie să încercăm să ne imaginăm cum ar fi dacă am revărsa aceasta dragoste asupra semenilor noştri. Şi, făcând un pas mai departe, ar trebui să trecem la acţiune şi să punem în practică acest lucru. Un asemenea comportament nu este natural, nu vine de la sine, ci este supranatural. Numai cei care au fost născuţi din nou pot să-l facă şi chiar şi atunci numai când îi permit lui Cristos să realizeze acest lucru prin ei.