Mulţimile strigau: „Osana Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului." Evident, acest citat din Psalmul 118:25, 26 se referă la venirea lui Mesia. „Osana" a însemnat iniţial „salvează acum". Poate că oamenii voiau să spună: „Salvează-ne de asupritorii noştri romani!" Ulterior termenul a dobândit sensul unei exclamaţii de laudă. Ambele expresii, „fiul lui David" şi „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului", arată limpede că Isus era recunoscut ca Mesia. El este Cel Binecuvântat, care vine prin autoritatea lui Iehova, ca să împlinească voia Lui.
Relatarea lui Marcu consemnează ca parte din aclamaţiile mulţimii expresia: „Binecuvântată este împărăţia tatălui nostru David, care vine în numele Domnului" (Marcu 11:10). De aici rezultă convingerea lor că împărăţia era pe punctul de a fi întemeiată, urmând ca Cristos să ocupe tronul lui David. Strigând „Osana în locurile cele mai înalte" mulţimea chema cerurile să se alăture pământului în a-I aduce laude lui Mesia şi probabil mai era şi un apel adresat Lui, să aducă salvare din cerurile cele mai înalte.
Marcu 11:11 consemnează că, după ce a intrat în Ierusalim, Isus S-a dus la templu - dar n-a intrat în templul propriu-zis, ci doar în curtea sa. Aparent, era în casa lui Dumnezeu, dar Domnul Isus nu se simţea acasă în templul acesta, deoarece preoţii şi oamenii în general refuzau să-I acorde locul ce I se cuvenea. După ce a aruncat o scurtă privire în jur, Mântuitorul s-a retras în Betania, cu cei doisprezece. Era duminică seara.