După ce ucenicii şi-au aşternut hainele pe animale, Isus a încălecat pe mânz (Marcu 11:7) şi S-a îndreptat călare spre Ierusalim. A fost un moment istoric. Conform explicaţiei lui Sir Robert Anderson, cu aceasta s-au împlinit cele şaizeci şi nouă de săptămâni din profeţia lui Daniel (vezi calculele sale, în cartea sa, intitulată Tke Corning Prince, Prinţul Care Vine). Acum urma uciderea lui Mesia (Dan 9:26).
Intrând astfel în Ierusalim, călare, Domnul Isus oferea o demonstraţie intenţionată, practică, a faptului că este Mesia - exact aşa cum declarase despre Sine. Lange remarcă următoarele:
El împlineşte intenţionat o profeţie care, în vremea Sa, era unanim acceptată ca fiind o referire directă la Mesia. Dacă anterior considerase declaraţiile privitoare la dregătoria Sa drept primejdioase, acum El consideră tăcerea pur şi simplu de neconceput... De aici încolo nu va mai fi posibil să se spună că El niciodată nu S-a declarat pe Sine într-o manieră fără echivoc. Când, mai târziu, Ierusalimul avea să fie acuzat de a-L fi omorât pe Mesia, acesta nu mai putea spune că Mesia a omis să ofere un semn pe înţelesul tuturor.