În acest punct, Domnul i-a întrebat pe preoţi şi pe bătrâni ce va face stăpânul viei viticultorilor acelora? Ei au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor viticultori, care-i vor da rodurile la vremea lor."
Parabola aceasta nu este greu de tălmăcit. Dumnezeu este proprietarul viei iar Israel este via (Psalmul 80:8;Isaia 5:1-7;Ieremia 2:21).
Gardul este Legea lui Moise, care separa Israelul de Neamuri şi-i păstra pe israeliţi ca popor distinct pus deoparte pentru Domnul. Prin procedeul metonimiei, teascul reprezintă roadă pe care Israel trebuia s-o fi produs pentru Dumnezeu. Turnul sugerează ochiul veghetor, cu care Iehova avea grijă de poporul Său. Viticultorii sunt preoţii cei mai de seamă şi cărturarii.
De nenumărate ori, Dumnezeu Şi-a trimis robii, proorocii, la poporul Israel, căutând în via Sa roadele părtăşiei, sfinţeniei şi iubirii. Dar ei i-au prigonit pe prooroci iar pe unii dintre ei i-au omorât. În cele din urmă, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, spunând: „Vor primi cu cinste pe Fiul Meu" (v. 37). Mai marii preoţilor şi cărturarii au spus însă: .Acesta este moştenitorul" - o recunoaştere fatală. Căci în particular ei recunoşteau că Isus este Fiul lui Dumnezeu (deşi în public tăgăduiau acest lucru), şi astfel au răspuns la propria lor întrebare referitoare la autoritatea Lui. Autoritatea Lui provenea din faptul că era şi este Dumnezeu Fiul.
În parabolă este citată declaraţia lor, care sună astfel: „Iată moştenitorul. Veniţi să-L omoram şi să punem mâna pe moştenirea lui" (v. 38). În realitate ei au spus: „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici, şi locul nostru, şi neamul" (Ioan 11:48). Şi astfel L-au respins şi L-au răstignit.