D. Smochinul fără rod (21:18-22)
Întorcându-se la Ierusalim dimineaţa, Domnul a văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el, sperând să găsească smochine, cu care să-Şi astâmpere foamea. Negăsind însă decât frunze, i-a zis: „De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!" Şi pe dată smochinul s-a uscat.
În relatarea lui Marcu (11:12-14) se adaugă comentariul că nu era vremea smochinelor. Prin urmare, la prima vedere, faptul că Domnul a condamnat pomul pentru faptul că nu avea rod, ne-ar putea face să credem că Domnul a acţionat la supărare, nefiind rezonabil. Ştiind însă că acest lucru nu poate fi adevărat, care este totuşi explicaţia acestui verset dificil?
Smochinii din ţările biblice produceau un fruct comestibil, la o dată timpurie, înainte de a apărea frunzele. Acest rod prevestea recolta ce avea să urmeze. Dacă nu se iveau aceste smochine timpurii - ca în cazul acestui smochin - aceasta însemna că nu se va face recolta propriu-zisă, la timpul obişnuit.
Acesta a fost singurul miracol în care Cristos a blestemat, mai degrabă decât să binecuvânteze - distrugând, în loc să redea viaţa. Iarăşi, unii s-au poticnit de acest lucru. Dar asemenea critici trădează necunoaşterea Persoanei lui Cristos. El este Dumnezeu, Suveranul universului. Unele din faptele Sale sunt de nepătruns pentru noi. Totuşi, trebuie să plecăm de la premisa că ele sunt întotdeauna drepte. În cazul acesta, Domnul ştia că pomul nu avea să mai dea roadă şi, prin urmare, a procedat ca un pomicultor, eliminând acest pom neroditor din livada sa.
Chiar cei care îl critică pe Domnul pentru că a blestemat smochinul recunosc că a fost o acţiune simbolică. Incidentul acesta este modul Mântuitorului de a interpreta tumultoasa primire ce I s-a făcut la Ierusalim. Ca mlădiţa şi măslinul, smochinul reprezintă naţiunea Israel. Când Isus a coborât în mijlocul acestui popor, existau frunze, ce indica mărturisirea de credinţă, dar nu se puteau găsi roade pentru Dumnezeu. Isus era flămând, aştepta roade de la poporul Israel.
Întrucât nu au apărut roadele timpurii, El ştia că nu se vor face nici roadele ulterioare la acest popor necredincios, şi astfel a blestemat smochinul, aceasta fiind o anticipare ilustrată a căderii naţiunii, ce avea să se întâmple în anul 70 d.Cr.
Să reţinem că deşi Israelul necredincios va rămâne fără rod în veci, o rămăşiţă din poporul Israel se va întoarce la Mesia, după Răpire. Israeliţii din această rămăşiţă îi vor aduce roadă în timpul Marii Strâmtorări şi în timpul Domniei Sale de o mie de ani.
Deşi interpretarea primordială a acestui pasaj se referă la naţiunea Israel, ea se aplică şi la oamenii din toate veacurile care sunt grozavi cu vorba, dar foarte neroditori cu fapta.