Isus i-a asigurat că aveau să bea, într-adevăr, din paharul Său. Iacov avea să sufere martiraj iar Ioan avea să fie prigonit şi exilat pe Insula Patmos. În legătură cu aceasta, Robert Little scrie următoarele: „Iacov a murit moarte de martir; Ioan a trăit moarte de martir,"
Apoi Isus a explicat că EI nu putea să acorde în mod arbitrar locuri de onoare în împărăţia Sa; Tatăl stabilise temeiuri speciale de pe baza cărora să fie repartizate aceste locuri. Ei considerau aceste locuri o chestiune de privilegii, acordate pe baza relaţiei lor cu Domnul, anume că, întrucât ei erau atât de apropiaţi de Cristos, puteau pretinde locuri preferate. Dar aici nu era vorba de favoritism. În planul lui Dumnezeu, locurile de la dreapta şi de la stânga Lui sunt acordate în funcţie de suferinţa îndurată pentru El. Aceasta înseamnă că onorurile principale în cadrul împărăţiei nu se limitează la creştinii primului secol, ci chiar unii dintre noi, cei de azi, ar putea avea parte de ele, dacă suferim pentru Domnul.