Atunci gospodarul a spus: „Nu pot să fac ceea ce vreau cu ce-i al meu?" Învăţătura care se desprinde de aici este, desigur, faptul că Dumnezeu este suveran. El poate face ce vrea. Şi tot ceea ce găseşte El de cuviinţă să facă va fi întotdeauna bun, drept şi corect. Gospodarul a adăugat apoi: „Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?" Întrebarea aceasta scoate la iveală trăsătura vicleană din firea omenească. Cei care au început lucrul la 6 dimineaţa au primit exact ceea ce meritau, dar au fost cuprinşi de gelozie, deoarece alţii au primit exact aceeaşi plată, pentru o muncă care a durat mult mai puţine ore. Mulţi dintre noi trebuie să recunoaştem că am gândit la fel, considerând această modalitate de plată cam nedreaptă, nu-i aşa? Asta înseamnă însă că în împărăţia cerurilor va trebui să adoptăm un mod cu totul nou de a gândi. Va trebui să renunţăm la spiritul nostru lacom, competitiv, şi să gândim ca Domnul nostru.
Gospodarul ştia că toţi oamenii aceştia aveau nevoie de bani, şi, prin urmare, i-a plătit după nevoia lor, mai degrabă decât după lăcomia lor. Nimeni nu a primit mai mult decât a meritat, dar toţi au primit suficient cât să acopere nevoile lor şi ale familiilor lor. După James Stewart, învăţătura care se desprinde din această pildă este că persoana „care se gândeşte să se târguiască cu privire la răsplata finală întotdeauna va greşi, iar bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu vor avea întotdeauna ultimul cuvânt de spus, cuvânt care nu va putea fi combătut." Cu cât studiem mai mult parabola în această lumină, cu atât mai mult ne dăm seama că este nu numai dreaptă, ci şi minunată. Cei care au fost angajaţi la 6 dimineaţa trebuiau să considere o recompensă în plus: privilegiul de a-1 sluji pe un stăpân aşa de minunat, toată ziua.