I. Cu privire la răsplăţile pentru munca la vie (20:1-l6)

Această parabolă, care continuă discursul privitor la răsplăţile de la sfârşitul capitolului 19, ilustrează adevărul potrivit căruia toţi ucenicii adevăraţi vor fi răsplătiţi, ordinea răsplăţilor fiind stabilită de duhul în care a slujit ucenicul respectiv.

Parabola descrie un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie. Oamenii aceştia s-au învoit printr-un contract să lucreze pentru câte un dinar pe zi, ceea ce constituia un salar rezonabil pentru vremea aceea. Să zicem că au început să lucreze la ora 6 dimineaţa.