Domnul l-a asigurat pe Petru că tot ce se face pentru El va fi răsplătit din plin. Concret, cu privire la cei doisprezece, aceştia vor deţine poziţii de autoritate în Mileniu. Înnoirea tuturor lucrurilor sau „regenerarea", în textul englez, se referă la domnia viitoare a lui Cristos pe pământ şi este explicată prin expresia: „când Fiul Omului va sta pe scaunul de domnie al măririi Sale". Ne-am referit anterior la această fază a împărăţiei, pe care am numit-o împărăţia în faza ei de manifestare. La acea dată cei doisprezece vor sta pe douăsprezece scaune de domnie şi vor judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Răsplăţile în Noul Testament sunt strâns legate de poziţiile de administraţie ocupate în timpul Mileniului (al miei de ani, vezi Luca 19:17,19). Ele vor fi acordate la scaunul de judecată al lui Cristos, dar se vor manifesta când se va întoarce Domnul pe pământ, să domnească.
Cât priveşte credincioşii în general, Isus a adăugat că toţi cei care au lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Său, vor primi însutit şi vor moşteni viaţa veşnică. În viaţa aceasta ei se bucură de părtăşia cu toţi credincioşii, de pe întreg pământul, care compensează dincolo de orice aşteptări orice legături pe care le-au întrerupt cu necredincioşii. Pentru casa la care au renunţat ei primesc o sută de case creştine, unde sunt primiţi cu toată căldura.
Pentru pământurile sau alte forme de avere la care au renunţat, ei primesc bogăţii spirituale inimaginabil de mari.
Dar răsplata viitoare pentru toţi credincioşii este viaţa veşnică. Asta nu înseamnă că noi câştigăm viaţa veşnică prin renunţarea la toate şi prin atitudinea noastră jertfitoare. Viaţa veşnică este un dar, care nu poate fi câştigat prin meritele cuiva. Ideea subliniată în acest pasaj este că cei care renunţă la toate sunt răsplătiţi cu o capacitate sporită de a se bucura de viaţa veşnică în cer. Toţi credincioşii vor avea parte de viaţa aceea, dar nu toţi se vor bucura de ea în egală măsură.