Domnul nostru l-a verificat în privinţa a două puncte importante: întrebându-l: „De ce Mă numeşti bun? Nu este nici unul bun, decât Unul, adică Dumnezeu." Isus nu îşi declina Dumnezeirea, ci îi dădea tânărului bogat prilejul de a spune: „De aceea Te numesc Bun, pentru că eşti Dumnezeu!" (N.tr.: s-a reprodus aici traducerea textului englez, din versiunea New King James, întrucât comentariul e întemeiat pe această versiune, care diferă în acest punct, şi în altele, de versiunile româneşti.)
Pentru a-l verifica cu privire la calea mântuirii, Isus a spus: „Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile." Mântuitorul nu a vrut să spună prin aceasta că mântuirea se poate obţine prin păzirea poruncilor. Mai degrabă, El a recurs la lege pentru a produce în acest om căinţa de păcat, sentimentul de condamnare pe care îl aduce păcatul. Căci omul respectiv încă trăia sub iluzia că ar putea moşteni împărăţia doar pe baza principiului „de a face" ceva. Or, dacă aşa stau lucrurile, ei bine, atunci să respecte legea, care îi spunea ce să „facă".