Petru a fost adânc mişcat de această scenă. El era foarte receptiv la istoria aflată în desfăşurare. Dorind să capteze splendoarea momentului, s-a grăbit să sugereze ridicarea a trei corturi sau colibe - una pentru Isus, una pentru Moise şi una pentru Ilie. Desigur, a procedat corect, aşezându-L pe Isus pe locul întâi, dar incorect prin faptul că nu I-a acordat pre-eminenţa. Isus nu este doar unul dintre mai mulţi egali, ci Domn peste toţi. Pentru a-i învăţa această lecţie importanţă, Dumnezeu Tatăl i-a acoperit pe toţi cu un nor strălucitor, anunţând apoi: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea mea. De El să ascultaţi!" În împărăţie, Cristos va fi Cel fără seamăn, Monarhul suprem, al cărui Cuvânt va avea autoritatea finală. Aşa trebuie să fie şi în inimile adepţilor Săi la ora actuală.