D. Pregătirea ucenicilor pentru glorie: Schimbarea la faţă (17:1-8)
La şase zile după incidentul de la Cezarea lui Filip, Isus i-a dus pe Petru, Iacov şi Ioan pe un munte înalt, undeva în Galileea. Mulţi comentatori găsesc drept semnificativ numărul de şase zile. Gaebelein, de pilda, spune: „Şase este numărul omului, numărul zilelor lucrătoare. După şase zile - după ce s-a terminat lucrul, s-a încheiat ziua omului, urmând ziua Domnului, Împărăţia."
Când Luca spune că Schimbarea la faţă a avut loc „cu circa opt zile" (9:28) mai târziu, evident el include zilele de la începutul şi de la sfârşitul perioadei, precum şi cele din mijloc. Întrucât opt este numărul învierii şi al unui nou început, se cuvine ca Luca să identifice împărăţia cu un nou început.
Petru, Iacov şi Ioan, care par să fi ocupat un loc special, de deosebită apropiere şi afecţiune în relaţia lor cu Mântuitorul, au avut privilegiul de a-L vedea schimbat la faţă. Până în acel moment, slava Sa fusese ascunsă într-un trup de carne. Dar acum faţa şi hainele Sale au strălucit ca soarele, pline de o lumină orbitoare, o manifestare vizibilă a Dumnezeirii Sale, aşa după cum norul de slavă sau Şechinah din Vechiul Testament simboliza prezenţa lui Dumnezeu. Scena era o anticipare a ceea ce va fi Domnul nostru când Se va întoarce să-şi întemeieze împărăţia. El nu va mai apărea atunci ca Miel de jertfă, ci ca Leul din seminţia lui Iuda. Toţi cei ce-L vor vedea îl vor recunoaşte imediat ca Dumnezeu Fiul, Regele regilor şi Domnul domnilor.