Ei încă se temeau că nu vor avea suficientă hrană, în ciuda faptului că îl aveau cu ei pe Cel care hrănise o dată cinci mii de oameni iar altă dată patru mii. Şi astfel, Domnul a trecut în revistă pentru ei cele două hrăniri miraculoase. Lecţia care s-a desprins de aici a avut de a face cu aritmetica divină şi resursele divine, căci cu cât avea Isus mai puţin material cu care să lucreze, cu atât hrănea mai mulţi oameni, şi cu cât hrănea mai mulţi oameni, cu atât mai multă hrană rămânea în urmă. Când nu se aflau decât cinci pâini şi doi peşti, El a hrănit peste 5 mii de persoane şi au rămas douăsprezece coşuri de hrană. Dar când au fost disponibile mai multe pâini şi peşti, El a hrănit doar cu puţin peste patru mii de persoane, rămânând doar şapte coşuri cu resturi de hrană. Dacă îi punem la dispoziţia Sa resursele noastre limitate, El le poate înmulţi
În ordine invers proporţională cu cantitatea lor. Cum spune şi zicala: „Puţinul e mult în mâna lui Dumnezeu,"
În textul de aici se foloseşte un alt termen pentru „coşuri" (cele douăsprezece kophinoi pentru cei 5000 aveau probabil o capacitate mai mică decât cele şapte spurides pentru cei 4000) decât în cazul hrănirii celor cinci mii. Cele şapte coşuri din acest incident sunt considerate a fi fost mai mari decât cele douăsprezece din cazul precedent. Dar lecţia spirituală este aceeaşi: De ce să ne îngrijorăm că vom suferi de foame sau lipsuri, când suntem legaţi de Cel care are puteri şi resurse nemărginite?