A doua ispită - de îmbogăţire - este iraţională. „Să zicem, spune Isus, că unui om i-ar merge atât de bine afacerile, încât ar câştiga toată lumea. Această goană nebună după succes i-ar consuma atât de mult timp şi atâtea energii, încât el ar pierde scopul central al vieţii. Ce rost ar avea să câştigi atâţia bani, pentru ca apoi să mori şi să-i laşi în urma ta, petrecându-ţi veşnicia cu mâinile goale?" Omul se află aici pe pământ pentru „afaceri" sau „treburi" mult mai mari decât acelea de a strânge bani. El este chemat să reprezinte interesele Regelui. Dacă a pierdut acest scop, a pierdut totul. În versetul 24, Isus le-a revelat partea cea mai dificilă. Aceasta este trăsătura creştinismului: cunoşti chiar şi lucrul cel mai rău care ţi s-ar putea întâmpla încă de la început, ştii ce te aşteaptă în viitor. Dar, în acelaşi timp, nu încetezi să descoperi comorile şi binecuvântările care te vor însoţi pe această cărare. Bine s-a exprimat Barnhouse în această privinţă:
Când ai văzut tot ce este mai înfiorător în Scriptură, nu mai exista nici un lucru care să te mire. Orice lucru nou pe care-l învăţăm în viaţa aceasta sau în cea viitoare este o desfătare.