„Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor" nu înseamnă că lui Petru i s-a dat autoritatea de a-i primi pe oameni în cer, ci se referă la împărăţia cerurilor pe pământ - acea sferă în care sunt cuprinşi toţi cei care mărturisesc supunerea şi loialitatea lor faţă de Regele, toţi cei care susţin că sunt creştini. Cheile se referă la acces sau pătrundere, intrare. Cheile ce descuie uşa prin care se pătrunde în sfera mărturisirii sunt sugerate în Marea Poruncă de la Matei 28:19 - „faceţi ucenici, botezaţi-i şi învăţaţi-i". (Cu menţiunea că botezul nu este necesar pentru mântuire, ci este doar un ritual de iniţiere, prin care oamenii mărturisesc în public supunerea şi loialitatea lor faţă de Rege.) Petru s-a folosit prima oară de aceste Chei în Ziua Rusaliilor. Dar cheile nu i-au fost date lui, în exclusivitate, ci sunt reprezentative pentru toţi ucenicii. (Vezi Matei 18:18, unde li se face tuturor aceeaşi făgăduinţă.)

„Orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri." Mulţi recurg la textul acesta şi la cel de la Ioan 20:23 pentru a propovădui că Petru şi cei pe care-i consideră ei urmaşii lui Petru ar fi primit autoritatea de a ierta păcatele. Noi ştim însă că lucrul acesta nu este cu putinţă. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele.

Există două modalităţi de a înţelege acest verset. Mai întâi, ar putea însemna că apostolii au avut puterea de a lega şi de a dezlega - putere pe care noi, cei de azi, nu o posedăm. De pildă, Petru a legat asupra lor păcatele lui Anania şi Safira, drept care aceştia au fost pedepsiţi instantaneu cu moarte (Fapte 5:1-10), în vreme ce Pavel l-a dezlegat pe omul din Corint, ce fusese supus la disciplină, de consecinţele păcatului său, datorită faptului că omul s-a pocăit (2Corinteni 2:10).

Sau versetul ar putea însemna că orice au legat sau au dezlegat apostolii pe pământ va fi fost deja legat sau dezlegat în cer (vezi adnotarea din versiunea New King James). Astfel, Ryrie spune: „Cerul, nu apostolii, iniţiază orice legare sau dezlegare, iar apostolii nu fac altceva decât să vestească împlinirea acestor acţiuni."

Singurul mod în care se poate aplica acest verset în contextul zilelor noastre este sensul declarativ. Când un păcătos se pocăieşte cu adevărat de păcatele sale şi-L primeşte pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor, un creştin poate să declare că păcatele acelei persoane au fost iertate. Când un păcătos îl respinge pe Mântuitorul, un lucrător creştin poate declara că păcatele sale au rămas asupra acelei persoane. William Kelly scrie următoarele, în această privinţă: „Ori de câte ori Biserica acţionează în numele Domnului şi face într-adevăr voia Lui, faptele membrilor Bisericii poartă pecetea lui Dumnezeu."