Domnul nostru a rostit o binecuvântare asupra lui Simon, fiul lui Iona. Pescarul acesta nu dobândise această concepţie despre Domnul Isus prin intermediul intelectului său sau al înţelepciunii naturale, ci-i fusese revelată pe cale supranaturală, de către Dumnezeu Tatăl. Dar Fiul a avut şi El ceva important să-i comunice lui Petru. Şi astfel, Isus a adăugat: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Hadesului („locuinţei morţilor", în versiunea Cornilescu, n.tr.) nu o vor birui." Ştim cu toţii că nici un alt verset din Evanghelie nu a fost învăluit de mai multe controverse decât acesta. Întrebarea care se pune este aceasta: „Cine sau ce este piatra?" Problema consta şi în faptul că termenii din greacă pentru „Petru" şi „piatră" sunt foarte similari, dar având înţelesuri diferite. Primul, petros, înseamnă o piatră sau o rocă desprinsă dintr-un munte. Al doilea, petra, înseamnă stâncă sau versant stâncos pe un munte. Deci, reluând versetul, vom vedea că Isus a spus, de fapt, „...tu eşti Petru (piatră), şi pe această stâncă voi zidi biserica Mea." El nu a afirmat că-Şi va zidi biserica pe o piatră, ci pe o stâncă.

Dacă nu Petru e stânca, atunci ce este această stâncă? Rămânând în context, vom conchide că răspunsul cel mai evident este că stânca este mărturia lui Petru privitoare la faptul că Cristos este Fiul Dumnezeului celui Viu, adevărul pe care se întemeiază biserica. Efeseni 2:20 ne învaţă că biserica este clădită pe Isus Cristos, piatra unghiulară (cheia de boltă). Afirmaţia de acolo, potrivit căreia suntem zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor se referă nu la ei, ci la temelia pusă în cadrul învăţăturilor lor cu privire la Domnul Isus Cristos.

Cristos este numit Stânca la 1Corinteni 10:4. Morgan face în această privinţă un important comentariu:

Nu uitaţi că El se adresa unor iudei. Dacă urmărim sensurile figurate sub care apare termenul „stâncă" în Scripturile ebraice, constatăm că nu este folosit niciodată în chip simbolic cu referire Ia om, ci întotdeauna la Dumnezeu. Deci aici, la Cezarea lui Filip, sensul este că nu pe Petru e zidită Biserica. Isus nu S-a jucat cu figurile de stil. El a preluat acea străveche ilustraţie ebraică - în care stânca este întotdeauna simbolul Dumnezeirii - şi a spus: „Pe Dumnezeu însuşi, adică pe Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu - îmi voi zidi biserica."

Petru nu s-a descris niciodată pe sine drept temelia bisericii. În schimb el îl numeşte de două ori pe Cristos „Piatra" (Fapte 4:11,12;1Petru 2:4-8), dar în textele acestea avem de a face cu o altă metaforă. „Piatra" este capul unghiului, nu al temeliei.

„Îmi voi zidi biserica". Aici este menţionată prima oară biserica în Biblie. Ea nu existase în Vechiul Testament. Biserica, ce încă nu se apăruse când a rostit Isus aceste cuvinte, ci urma să ia fiinţă în viitor, când avea să se pogoare Duhul Sfânt, la Rusalii, este compusă din toţi credincioşii în Cristos, atât evrei, cât şi ne-evrei (Neamuri). Fiind o societate distinctă, cunoscută sub denumirea de „trupul şi mireasa lui Cristos", ea are o chemare cerească unică şi un destin aparte.

În mod normal, nu ne-am fi aşteptat ca biserica să fie prezentată în Evanghelia după Matei, unde predomină temele legate de Israel şi de împărăţie. Dar, de îndată ce avea să fie respins Cristos, începea o paranteză: perioada bisericii, ce se va încheia cu Răpirea Bisericii. Atunci Dumnezeu îşi va relua relaţiile Sale cu. Israelul la scară naţională. Aşadar, este absolut normal şi adecvat ca Dumnezeu să introducă subiectul bisericii aici, ca pas imediat următor din cadrul programului Său dispensaţional, de îndată ce a avut loc respingerea lui Mesia de către Israel.

„Porţile Hadesului nu o vor birui" poate fi înţeleasă în două moduri: Mai întâi, porţile Hadesului sunt înfăţişate ca o ofensivă fără izbândă, dezlănţuită împotriva bisericii (biserica va supravieţui tuturor atacurilor lansate împotriva ei). Sau, o altă interpretare, biserica însăşi ar putea fi înfăţişată ca fiind în ofensivă şi ieşind biruitoare. În ambele cazuri, forţele morţii vor fi învinse prin strămutarea credincioşilor aflaţi încă în viaţă la Venirea Domnului şi prin învierea celor adormiţi în Cristos.