Când a pomenit de aluatul fariseilor şi al saducheilor, Domnul nu s-a referit la pâine, ci la doctrine şi conduite rele. La Luca 12:1, aluatul fariseilor este definit drept făţărnicie. Ei declarau că aderă la Cuvântul lui Dumnezeu în cele mai mici amănunte, şi totuşi ascultarea lor era doar exterioară, de formă, superficială. În lăuntrul lor ei fiind răi şi corupţi.
Aluatul saducheilor era raţionalismul. Asemenea liberalilor din vremea noastră, aceşti „liberi cugetători" ai vremii aceleia îşi clădiseră un sistem de îndoieli şi negaţii. Ei negau existenţa îngerilor şi a duhurilor (spiritelor), negau învierea cu trupul, nemurirea sufletului şi pedeapsa veşnică. Aluatul acesta al scepticismului, dacă nu era oprit, risca să se răspândească şi să penetreze, ca drojdia în făină.