Pentru a verifica şi mai mult realitatea credinţei ei, Isus i-a spus că nu e bine ca El să lase hrănirea copiilor iudei, pentru a da pâine câinilor neevrei. Dacă aceste cuvinte ni se par aspre, să nu uităm că ele, asemenea unui bisturiu în mâna chirurgului, au avut rolul de a vindeca, nu de a vătăma, în fond, ea era dintre Neamuri! Or, iudeii priveau Neamurile ca pe nişte câini care scurmă în gunoaie, cutreierând străzile în căutarea unor resturi de mâncare. Totuşi, Isus a folosit aici termenul cu care sunt alintaţi căţeluşii. Întrebarea se punea: „Avea să-şi recunoască ea nevrednicia, pentru a putea primi cea mai mică dintre îndurările Sale?"