Când ucenicii Lui i-au dat de ştire că fariseii au fost ofensaţi de această condamnare, Isus a răspuns, compărându-i cu plantele ce nu fuseseră sădite în mod divin. Cărturarii şi fariseii erau neghină, şi nu grâu. Ei şi învăţăturile lor aveau să fie, la un moment dat, smulşi - adică nimiciţi. Apoi El a adăugat: „Lăsaţi-i. Sunt nişte călăuze oarbe". Deşi se dădeau autorităţi în privinţa lucrurilor spirituale, ei erau orbi cu privire la realităţile spirituale, după cum orbi erau şi oamenii pe care-i conduceau ei. Prin urmare, era inevitabil ca atât liderii, cât şi cei ce îi urmau, să nu cadă în şanţ.