Irod îşi părăsise nevasta şi trăise în adulter, în incest cu Irodiada, soţia fratelui său Filip. Ca profet al lui Dumnezeu, Ioan nu putea rămâne nepăsător în faţa acestei fărădelegi cumplite. De aceea, cuprins de indignare şi fără cea mai mică urmă de teamă, el îl mustră pe Irod, îndreptând spre el un deget acuzator şi denunţându-l pentru imoralitatea lui.
Regele s-a mâniat atât de tare încât ar fi vrut să-l omoare, dar împrejurările politice nu-i surâdeau. Oamenii îl aclamau pe Ioan ca pe un profet şi ar fi avut, probabil, o reacţie violentă la executarea lui Ioan. Şi astfel tiranul şi-a potolit, pentru moment, ura, aruncându-l pe Ioan Botezătorul în temniţă. „Cei fărădelege îndrăgesc religia cam tot atât cât îndrăgesc leii, pe care nu doresc să-i vadă decât fie morţi, fie după gratii! Căci ei se tem de religie, când aceasta sparge cătuşele şi începe să-i pună faţă în faţă cu conştiinţa lor."