Parcă-L vedem pe Domnul Isus, spunându-le oamenilor să se aşeze pe iarbă. Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, El a mulţumit şi le-a dat ucenicilor, care le-au împărţit mulţimilor. După ce s-au săturat cu toţii, s-au strâns douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţe. A rămas mai mult când a terminat de hrănit mulţimile, decât atunci când a început. Remarcabil e că s-a strâns câte un coş de fiecare ucenic necredincios. Şi o mulţime de circa 10 000 până la 15 000 de oameni a fost hrănită (cinci mii plus femei şi copii).
Minunea aceasta constituie o lecţie spirituală pentru ucenicii din orice generaţie. Nu vor lipsi nicicând mulţimile de oameni flămânzi. Întotdeauna se va găsi un mic grup de ucenici cu resurse aparent jalnic de mici. Şi întotdeauna va fi alături şi Mântuitorul plin de compasiune. Când ucenicii sunt dornici să-I dea Lui tot puţinul lor, El va înmulţi acel puţin, făcându-l îndestulător pentru a hrăni mii de oameni. Deosebirea semnificativă este că cei cinci mii care au fost hrăniţi la Marea Galileii şi-au potolit foamea doar pentru scurtă vreme, în timp ce aceia care se hrănesc din Cristosul Cel Viu vor fi săturaţi pe vecie (vezi Ioan 6:35).