Ei au găsit în El o pricină de poticnire. Asta I-a dat prilejul lui Isus să scoată în evidenţă că un profet adevărat este, în general, mai apreciat în alte localităţi, decât în propriul său oraş sau sat. Locuitorii ţinutului Său şi propriile Sale rudenii n-au fost în stare să recunoască meritele Sale divine, datorită dispreţului care îl genera în ei faptul că-L cunoşteau atât de bine (pe plan uman)! Domnul nu a vindecat decât câţiva oameni acolo (cf. Marcu 6:5). Asta nu s-a datorat unei neputinţe din partea Sa, căci răutatea omului nu poate frâna puterea lui Dumnezeu. Ci, mai degrabă, dacă Domnul făcea mai multe minuni acolo, asta ar fi însemnat să binecuvânteze oameni care n-aveau nici o dorinţă de a fi binecuvântaţi şi ar fi împlinit nişte nevoi în oameni care nu-şi dădeau seama că sunt nevoiaşi şi, în sfârşit, ar fi vindecat oameni cărora nu le-ar fi plăcut deloc să li se spună că sunt bolnavi.