Domnul nostru este Cel care tălmăceşte această pildă. Timpul este vremea de pe urmă, adică sfârşitul perioadei Marii Strâmtorări. Este timpul celei de-a doua veniri a lui Cristos. Pescarii sunt îngerii. Peştii buni sunt cei neprihăniţi, adică cei salvaţi, atât dintre iudei, cât şi dintre Neamuri. Peştii răi sunt cei nelegiuiţi, adică oamenii necredincioşi din toate rasele. Are loc un proces de separaţie, după cum am văzut în parabola cu grâul şi neghina (v. 30,39-43). Cei neprihăniţi intră în împărăţia Tatălui lor, în vreme ce nelegiuiţii sunt trimişi în locul de foc, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Totuşi aceasta nu este judecata de pe urmă. Judecata din textul nostru are loc la începutul Miei de ani (Mileniului), pe când judecata finală are loc după ce s-au scurs cei o mie de ani (Apocalipsa 20:7-15). Gaebelein comentează în felul următor această parabolă:
„Năvodul este aruncat în mare, care, după cum am văzut, reprezintă naţiunile pământului. Parabola se referă la predicarea evangheliei veşnice, ce va avea loc în timpul marii strâmtorări (Apocalipsa 34:6,7). Separarea celor buni de cei răi se face de către îngeri. Toate acestea fac imposibilă aplicarea parabolei la perioada actuală sau la biserică. Toate indică faptul că este vorba de perioada în care se va întemeia împărăţia. Se va recurge la serviciile îngerilor, după cum reiese foarte clar şi din cartea Apocalipsei. Cei răi vor fi aruncaţi în cuptorul de foc iar cei neprihăniţi vor rămâne pe pământ, în vederea împărăţiei de o mie de ani.”