J. Parabola perlei de mare preţ

Împărăţia se mai aseamănă cu un negustor, care caută mărgăritare („perle" în original) frumoase. Când dă peste un mărgăritar de foarte mare preţ, el sacrifică totul pentru a cumpăra acest mărgăritar.

În binecunoscuta (în engleză, n.tr.) cântare: „Am găsit mărgăritarul de mare preţ", găsitorul este păcătosul iar mărgăritarul este Mântuitorul. Oricât de frumoasă ar fi cântarea, trebuie să menţionăm că nu suntem de acord cu învăţătura ei, căci păcătosul nu trebuie să vândă nimic pentru a-L dobândi pe Cristos şi că, oricum, pe Cristos nu-L poate cumpăra!

Noi credem, dimpotrivă, că negustorul este Domnul Isus, Mărgăritarul (perla) este biserica. La Calvar El a vândut tot ce a avut pentru a cumpăra acest mărgăritar de mare preţ. După cum o perlă se formează în interiorul unei stridii prin multă suferinţă, cauzată de iritarea produsă de un grăunte de nisip ce pătrunde în corpul ei, tot aşa biserica s-a format prin străpungerea şi rănirea trupului Mântuitorului.

Este interesant de remarcat că în parabola comorii împărăţia este asemănată cu însăşi comoara. Aici împărăţia nu este comparată cu perla, ci cu negustorul. De ce această deosebire?

În parabola precedentă, accentul se punea pe comoară - adică pe Israelul răscumpărat, împărăţia este strâns legată de naţiunea Israel. Ea fusese oferită iniţial poporului iar în forma ei viitoare principalii ei supuşi vor fi tot din poporul iudeu.

După cum am menţionat, biserica nu este totuna cu împărăţia. Toţi cei din biserică se află în împărăţie, în faza ei interimară, dar nu toţi cei care sunt în împărăţie se află şi în biserică. Biserica nu va fi în împărăţie, în forma viitoare a împărăţiei, ci va domni cu Cristos peste pământul reînnoit.

În a doua parabolă, accentul se pune asupra Regelui însuşi şi asupra preţului extraordinar de mare pe care l-a plătit pentru a curta şi a câştiga o mireasă cu care să-Şi împartă slava în ziua Arătării Sale.

După cum perla iese din mare, tot aşa şi biserica, uneori numită şi mireasa lui Cristos, cea dintre Neamuri, provine, în principal, din rândul naţiunilor. Aceasta nu exclude faptul că în biserică există şi israeliţi convertiţi, ci subliniază doar că trăsătura dominantă a bisericii este faptul că membrii ei au fost chemaţi din rândul naţiunilor, pentru Numele Său. La Fapte 15:14 Iacov confirmă că acesta este planul măreţ al lui Dumnezeu pentru epoca actuală.