Toate parabolele rostite de Domnul până în acest punct ne-au învăţat că va exista şi bine, şi rău în împărăţie, şi supuşi neprihăniţi, şi supuşi răi. Următoarele două parabole ne arată că vor exista două clase de supuşi:
(1) iudeii credincioşi din perioada premergătoare Bisericii şi din timpul de după epoca Bisericii.
(2) Iudeii credincioşi şi Neamurile din actuala epocă.
În parabola comorii, Isus compară împărăţia cu o comoară ascunsă într-un ogor. Un om o găseşte, o acoperă şi apoi se duce şi vinde tot ce are pentru a cumpăra ogorul respectiv.
Noi susţinem că omul este chiar Domnul Isus. (El a fost omul din parabola cu grâul şi neghina, v. 37). Comoara reprezintă rămăşiţa evlavioasă de iudei credincioşi, cei care existau şi pe vremea lucrării Domnului Isus pe pământ şi care vor exista din nou după răpirea Bisericii (vezi Psalmul 135:4, unde Israel este numit comoara aleasă a lui Dumnezeu). Iudeii credincioşi sunt ascunşi în ţarină în sensul că ei sunt împrăştiaţi în toată lumea şi într-un sens nimeni nu ştie de ei, decât Dumnezeu. Isus este înfăţişat aici ca descoperind comoara, mergând apoi la cruce, pentru a da tot ce avea cu scopul de a cumpăra lumea (2Corinteni. 5:19;1Ioan 2:2), în care se află ascunsă comoara. Israelul răscumpărat va fi dat la iveală, scos din ascunzătoare, când va veni Izbăvitorul din Sion şi-şi va întemeia mult-aşteptata împărăţie mesianică. Unii interpretează parabola aceasta ca pe o referire la un păcătos, care renunţă la tot ce are pentru a-L găsi pe Cristos, comoara cea mai mare. Dar această interpretare încalcă doctrina harului, care afirmă răspicat că mântuirea se dă cu totul şi cu totul fără plată. E absolut gratuită (Isaia 55:1;Efeseni 2:8,9).