E. Parabola seminţei de muştar
Apoi, Mântuitorul aseamănă împărăţia cu o sămânţă de muştar, pe care El a numit-o cea mai mică dintre seminţe, adică cea mai mică din experienţa ascultătorilor Săi. Când un om a semănat una din aceste seminţe, aceasta a crescut şi s-a făcut un pom -ceea ce constituie o creştere fenomenală. Planta obişnuită de muştar este mai degrabă ca o tufă, decât un pom. Şi pomul a fost atât de mare încât păsările şi-au făcut cuibul în ramurile lui.
Sămânţa reprezintă începuturile umile ale împărăţiei. La început împărăţia a fost păstrată relativ mică şi curată, ca urmare a persecuţiilor. Dar, când a început să beneficieze de sponsorizarea şi protecţia statului, ea a avut o creştere anormal de mare. Apoi au venit păsările şi şi-au făcut cuiburile în ea. Aici se foloseşte acelaşi termen pentru păsări ca în versetul 4. Isus a explicat că păsările îl reprezentă pe cel rău (v. 19). Împărăţia a devenit cuib pentru Satana şi agenţii lui. Astăzi sub umbrela creştinătăţii se ascund sisteme care îl resping în mod categoric pe Cristos, cum ar fi Unitarianismul, Studenţii creştini (Christian Science), Mormonismul şi Martorii lui Iehova, precum şi Biserica Unificării (Moonies).
Aşadar, aici Domnul i-a avertizat pe ucenici că în timpul absenţei Sale, împărăţia va cunoaşte o creştere fenomenal de mare. Ei nu trebuie să fie amăgiţi, crezând că orice dezvoltare înseamnă neapărat un succes. Ci, mai degrabă, o creştere nesănătoasă. Deşi sămânţa minusculă va deveni un pom anormal de mare, mărimea sa nu va fi spre bine, întrucât pomul respectiv va deveni „un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte" (Apocalipsa 18:2).