D. Parabola grâului şi a neghinei (13:24-30)
Parabola de care ne-am ocupat înainte este o ilustraţie vie a faptului că împărăţia cerurilor îi cuprinde atât pe cei care L-au slujit doar de formă pe Rege, cât şi pe ucenicii autentici. Primele trei soluri simbolizează împărăţia în aspectul cuprins de cercul cel mare - mărturisirea exterioară. Al patrulea sol reprezintă împărăţia simbolizată de cercul mic, al celor care au fost convertiţi cu adevărat.
A doua parabolă - cea a grâului şi a neghinei - prezintă, de asemenea, împărăţia în aceste două aspecte. Grâul îi înfăţişează pe credincioşii adevăraţi, iar neghina pe cei credincioşi doar cu gura. Isus aseamănă împărăţia cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său. Dar pe când dormea omul, a venit duşmanul său şi a semănat neghină printre grâu. Unger arată că cea mai răspândită formă de neghină care se găseşte în lanurile din Ţara Sfântă este aşa-numita hearded darnel (în româneşte: „sălbăţie" sau „zizanie" (Lolium temulentum, Lolium perenne), „o iarbă otrăvitoare, aproape imposibil de depistat în mijlocul grâului, cât cele două plante sunt în faza de fir verde. Dar când dau în spic, ele se pot zări şi despărţi cu uşurinţă."