Pământul bun îl reprezintă pe credinciosul adevărat. El e receptiv la cuvântul pe care-l aude şi-l înţelege, transpunând în viaţă ceea ce aude, prin ascultare. Deşi aceşti credincioşi nu produc cu toţii aceeaşi cantitate de roade, cu toţii demonstrează, prin roada lor, că au viaţă divină. Roadă este probabil aici manifestarea caracterului creştin, mai degrabă decât suflete câştigate pentru Cristos. Când apare termenul roadă în Noul Testament, în general se referă la roadă Duhului (Galateni 5:22,23).

Care e mesajul pe care trebuia să-l transmită această parabolă mulţimilor? Evident, le avertiza de pericolul de a auzi fără a pune în practică ceea ce ai auzit. De asemenea, parabola avea menirea de a încuraja persoane individuale să primească Cuvântul într-o inimă sinceră, dovedind apoi realitatea care s-a săvârşit în fiinţa lor prin aducerea de roade pentru Dumnezeu. Cât despre ucenici, parabolele îi pregăteau pe ei şi pe adepţii din viitor ai lui Isus pentru constatarea tristă pe care o vor face, că numai un număr relativ mic de oameni din cei care vor auzi mesajul vor fi mântuiţi cu adevărat. De asemenea, are darul de a-i scuti pe supuşii loiali ai lui Cristos de zădărnicia de a crede că toată lumea va fi convertită prin răspândirea evangheliei. Ucenicilor li se atrăgea, de asemenea, atenţia în această parabolă cu privire la cei trei mai împotrivitori ai evangheliei: (1) diavolul (păsările - cel rău); (2) firea veche, carnea (soarele dogorâtor - strâmtorările sau prigoanele); şi (3) lumea (spinii - grijile acestei lumi şi goana după avuţii).

În cele din urmă, ucenicilor li se oferă o viziune a recoltei extraordinar de mari pe care o vor culege, din investiţiile făcute de ei în personalitatea umană. De treizeci de ori cantitatea însămânţată înseamnă trei mii la sută, iar de şaizeci de ori cantitatea însămânţată înseamnă un venit de şase mii la sută. Iar de o sută de ori cantitatea însămânţată înseamnă 10 mii la sută din investiţia iniţială, în fapt, nu se pot măsura rezultatele unui singur caz de întoarcere reală la Domnul, de convertire autentică a unui singur suflet. Un învăţător de şcoala duminicală, aproape total necunoscut, a investit în cel care avea să devină vestitul evanghelist şi câştigător de suflete, Dwight L. Moody. La rândul lui, Moody i-a câştigat pe alţii la Cristos. Iar aceştia au câştigat şi ei alte suflete pentru Domnul. Acel învăţător iniţial de la şcoala duminicală a declanşat astfel o reacţie în lanţ, care nu se va sfârşi niciodată.