Terenul infestat de spini reprezintă o altă clasă a celor care aud cuvântul în manieră superficială. În exterior, ei par să fie supuşi autentici ai împărăţiei, dar, cu timpul, interesul lor este înăbuşit de grijile acestei lumi şi de plăcerea lor pentru bogăţii. În viaţa lor nu mai poate fi găsită nici o roadă pentru Dumnezeu. Lang ilustrează acest adevăr, prin exemplul fiului unui tată iubitor de bani, proprietar al unei întreprinderi uriaşe. Fiul acesta auzise în tinereţea sa Cuvântul, dar cu timpul a fost furat de afaceri.
Curând a trebuit să aleagă între a-l fi plăcut Domnului şi a-i face tatălui său pe plac. Astfel, spinii erau deja în pământ, când a fost semănată şi a germinat sămânţa. Grijile acestui veac şi înşelăciunea bogăţiilor îşi făceau deja efectul. Deci tânărul s-a conformat dorinţelor tatălui său, consacrându-şi toate energiile întreprinderii familiei. După un timp, a ajuns şeful conglomeratului şi, după ce a atins o vârstă apreciabilă, şi-a dat seama că neglijase tot ceea ce ţine de cer. Era pe punctul de a se retrage la pensie, când şi-a exprimat intenţia de a căuta mai cu stăruinţă lucrurile spirituale. Dar Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Omul s-a pensionat şi a murit subit, la numai câteva luni de la pensionare. A lăsat o avere de 90 de mii de lire sterline şi o viaţă risipită din punct de vedere spiritual. Spinii înăbuşiseră cuvântul, care nu a mai putut rodi.