Când Isus S-a referit la solul pietros, El a avut în vedere un strat subţire de pământ, care acoperea o pantă muntoasă formată din rocă. Această imagine îi înfăţişează pe cei care aud cuvântul şi răspund cu bucurie. La început, semănătorul ar putea avea motive să se bucure că propovăduirea sa a avut atâta succes. Curând însă el descoperă realitatea mai profundă, conform căreia nu este bine când mesajul e primit cu zâmbete şi urale. Mai întâi trebuie să existe o stare de convingere de păcat, de remuşcare şi pocăinţă. Mult mai promiţătoare este imaginea unei persoane doritoare de mântuire care se îndreaptă cu lacrimi în ochi spre Calvar, decât aceea a unui om care păşeşte în faţă fără grijă, ba chiar cu o anumită exuberanţă. Solul puţin adânc rodeşte o mărturisire foarte superficială, stratul fiind prea subţire pentru ca rădăcinile să se poată înfige adânc în el. Când acea mărturisire de credinţă este pusă la încercare de dogoarea soarelui strâmtorării şi prigoanelor, omul respectiv se decide că nu merită să sufere toate acestea pentru credinţă şi, prin urmare, se leapădă de orice mărturie pe care o dăduse anterior în favoarea lui Cristos.