Ei constituiau împlinirea profeţiei de la Isaia 6:9,10. Inima poporului Israel se împietrise iar urechile lor nu mai auzeau glasul lui Dumnezeu. Ei refuzau în mod intenţionat să vadă cu ochii lor. Ei ştiau că dacă ar fi văzut, ar fi auzit şi s-ar fi pocăit, Dumnezeu i-ar fi vindecat. Dar, în nevoia lor acută şi boala care i-a cuprins, ei au refuzat ajutorul Său. Prin urmare, pedeapsa lor a constat în a auzi fără să înţeleagă şi în a vedea fără să priceapă.