J. Revenirea duhului necurat
Acum Isus redă, sub formă de parabole, un rezumat al trecutului, prezentului şi viitorului Israelului necredincios. Omul reprezintă poporul Israel iar duhul necurat idolatria care a caracterizat această naţiune încă din perioada când era sub robia egiptenilor şi până la captivitatea babiloneană (care a lecuit, pentru o vreme, Israelul de idolatria sa). Se părea că duhul necurat a ieşit din omul respectiv. De la sfârşitul captivităţii babiloniene şi până în ziua de azi, poporul iudeu nu s-a mai închinat la idoli. Iudeii sunt ca o casă goală, măturată şi împodobită.
Cu peste o mie nouă sute de ani în urmă, Mântuitorul a cerut să fie primit în această casă goală, al cărei Locatar de drept era El, Stăpânul casei, dar poporul a refuzat cu încăpăţânare să-L primească înăuntru. Deşi israeliţii nu se mai închinau la idoli, ei nu voiau nici să se închine Dumnezeului adevărat.
Casa goală denotă vidul spiritual - o condiţie periculoasă, aşa cum se va vedea din cele ce urmează. Reforma nu este de ajuns. Trebuie să existe o acceptare pozitivă a Mântuitorului.