Domnul nostru a avut încă un răspuns devastator la adresa fariseilor. Unii din asociaţii lor iudaici, cunoscuţi ca exorcişti, pretindeau că posedă puterea de a scoate afară demoni. Isus nici nu a recunoscut, nici nu a negat pretenţia lor, ci s-a folosit de ea pentru a scoate în evidenţă că dacă El scoate demonii prin puterea lui Beelzebub, atunci fiii fariseilor (adică aceşti exorcişti) procedează la fel. Fariseii nu ar fi recunoscut acest lucru, nici în ruptul capului, însă ei nu au putut infirma logica argumentului. Proprii lor asociaţi îi vor condamna pentru faptul de a fi sugerat că făceau exorcizarea în calitate de agenţi ai Satanei. Iată ce spune Scofield în această privinţă:
„Fariseii nu suportau să fie acuzaţi că ei sau fiii lor ar acţiona prin puterea Satanei, dar plecând de la poziţia pe care au adoptat-o, că Cristos ar scoate demonii prin puterea lui Beelzebub, s-au făcut pasibili de a fi învinuiţi de inconsecvenţă, de proprii lor fii. Căci dacă puterea de a scoate demoni este satanică, atunci urmează că oricine exercită acea putere este în colaborare cu sursa acelei puteri.”
Ei nu erau deloc logici, când atribuiau efecte similare unor cauze diferite.