Naşterea lui Isus Cristos s-a deosebit de oricare din celelalte naşteri menţionate în cadrul genealogiei. Acolo găsim de repetate ori formula: „A l-a născut pe B." Dar acum întâlnim consemnarea unei naşteri din care lipseşte tatăl uman. Faptele care înconjoară această zămislire miraculoasă sunt redate cu demnitate şi simplitate. Maria fusese făgăduită ca soţie lui Iosif, dar nunta nu avusese încă loc. Pe timpul când s-au petrecut evenimentele din Noul Testament, această tăgăduire era un gen de logodnă, dar mult mai pronunţată decât cea actuală - o logodnă care nu putea fi desfăcută decât prin divorţ. Deşi cei doi tineri logodiţi nu trăiau împreună decât după ce avea loc ceremonia căsătoriei, infidelitatea logodnicei era socotită drept adulter, fiind pasibilă de pedeapsa cu moartea.
În timpul acestei logodne, Fecioara Maria a rămas însărcinată, prin intermediul unui miracol, de la Duhul Sfânt. Un înger îi adusese Mariei vestea acestui misterios eveniment: „Duhul Sfânt Se va pogori peste tine, şi puterea Celui Prea înalt te va umbri" (Luca 1:35). Asupra Mariei plana un nor de suspiciune şi ultragiu. În toată istoria omenirii nu mai avusese loc o naştere din fecioară. Când oamenii vedeau o femeie gravidă, nu găseau decât o singură explicaţie posibilă!