Apoi Mântuitorul a adăugat: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire." Rostite de alte buze, aceste cuvinte ar fi fost etichetate drept cea mai mare lăudăroşenie. Dar ieşite de pe buzele lui Isus, ele constituie validarea perfecţiunii Sale personale. În loc să se comporte ca un general pompos, Mesia a venit sub forma unui tâmplar umil. Blândeţea Sa, starea Sa umilă, smerenia Sa contrastau cu caracterul unui Mesia militant. Oameni animaţi de pornirile firii puteau să se îndoiască de faptul că e cu adevărat Regele. Dar binecuvântarea lui Dumnezeu se odihnea peste cei care, cu ochii lor spirituali, recunoşteau în Isus din Nazaret pe Mesia Cel Promis.
Versetul 6 nu trebuie interpretat ca o dojana la adresa lui Ioan. Fiecare din noi simte nevoia, din când în când, să i se confirme şi întărească credinţa. Una e să ai o trecătoare abatere de la credinţă, şi cu totul alta să te poticneşti pentru totdeauna cu privire la identitatea Domnului Isus. Nici un capitol separat din viaţa cuiva nu poate fi considerat drept reprezentativ pentru întreaga viaţă a acelui om. Luând viaţa lui Ioan în totalitatea ei, vom descoperi mărturia unei trăiri pline de credincioşie şi perseverenţă.