Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară. Iarăşi întâlnim un contrast puternic cu fariseii. Isus a spus despre ei: „Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat; şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte" (Matei 23:4), Jugul lui Isus este uşor: nu lasă urme pe grumaz. Cineva a sugerat că dacă ar fi fost ca Isus să-şi pună o firmă pe uşa atelierului său de tâmplărie, ar fi sunat astfel: „Juguri uşor de purtat". Povara Lui este uşoară. Asta nu înseamnă că în viaţa creştină nu vor veni peste noi probleme, încercări, chinuri şi dureri în inimă. Numai că nu vom fi nevoiţi să purtăm singuri aceste poveri. Suntem înjugaţi alături de Cel care ne va da suficient har pentru toate situaţiile întâmpinate de noi. A-L sluji pe El nu este robie, ci libertate perfectă, după cum s-a exprimat J.H. Jowett:
”Greşeala fatală a credinciosului ar fi să încerce să poarte povara vieţii de unul singur, punându-şi o zgardă.” Dumnezeu nu a rânduit niciodată ca omul să-şi poarte singur povara. Cristos nu dă decât juguri! Jugul este, prin definiţie, un dispozitiv conceput pentru două grumazuri. Şi Domnul Isus însuşi vrea să ocupe unul din cele doua spaţii ale jugului. El vrea să împărtăşească orice trudă şi sarcină grea. Secretul păcii şi biruinţei în viaţa creştină îl aflăm atunci când renunţăm la „zgardă" şi acceptăm, jugul" relaxant al învăţătorului.