De la inaugurarea lucrării lui Ioan şi până la această întemniţare a sa, împărăţia cerurilor fusese supusă la violenţă. Fariseii şi cărturarii i se împotriviseră cu îndârjire. Regele Irod făcuse tot ce-i stătuse în putinţă pentru a zădărnici împărăţia, punând mâna pe vestitorul ei.

„...şi cei ce dau năvală (violenţii) pun mâna pe ea (o iau cu forţa)." Această afirmaţie se pretează la două interpretări. Mai întâi, vrăjmaşii împărăţiei au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a lua cu forţa împărăţia şi a o distruge. Faptul că l-au respins pe Ioan a prefigurat faptul că-L vor respinge chiar pe Rege şi împărăţia adusă de El. Dar mai poate însemna că cei care erau gata pentru venirea Regelui au răspuns cu o dorinţă nestăvilită la anunţul făcut în acest sens şi s-au străduit din răsputeri să intre în împărăţie. Acesta este sensul la Luca 16:16: „Legea şi Proorocii au ţinut până la Ioan. De atunci încoace, Evanghelia se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre, dă năvală." Aici împărăţia e înfăţişată ca o cetate asediată, în care vor să intre toate clasele de oameni. Se cere pentru aceasta un anumit grad de violenţă spirituală.

Indiferent care sens îl adoptăm, gândul care se desprinde de aici este că propovăduirea lui Ioan a declanşat o reacţie violentă, cu înrâurii profunde şi larg răspândite.