Nu toţi oamenii aveau să respingă mesajul ucenicilor. Unii aveau să vadă în ei pe reprezentanţii lui Mesia, primindu-i cu căldură. Ucenicii aveau mijloace limitate de a răsplăti această omenie, dar nu trebuiau să se îngrijoreze pentru asta. Orice lucru făcut pentru ucenici le era socotit oamenilor ca săvârşit chiar pentru Domnul, răsplata fiind pe măsură.
A primi un ucenic al lui Cristos echivala cu a-L primi pe Cristos însuşi iar a-L primi pe El era la fel cu a-L primi pe Tatăl care L-a trimis, întrucât cel trimis îl reprezintă pe ce-l ce l-a trimis. A-l primi pe un ambasador, care reprezintă guvernul care l-a trimis şi însărcinat să-l reprezinte, înseamnă a beneficia de relaţii diplomatice cu ţara respectivă.