În al doilea rând, ucenicii nu trebuie să se teamă de furia ucigaşă a oamenilor. Cel mai grav lucru pe care li-l pot face oamenii este să ucidă trupul. Moartea fizică nu este însă tragedia cea mai mare pentru un creştin. A muri înseamnă a fi cu Cristos şi astfel mult mai bine. Înseamnă o izbăvire de păcat, întristare, boală, suferinţă şi moarte; şi mai este o strămutare în slava eternă. Aşadar, până şi cel mai mare rău pe care îl pot face oamenii este, în realitate, lucrul cel mai bun care i se poate întâmpla unui copil al lui Dumnezeu.
Ucenicii nu trebuie să se teamă de oameni, ci să aibă o frică plină de respect pentru Cel care este în stare să ucidă şi sufletul, şi trupul în iad. Aceasta e cea mai mare pierdere - despărţirea de Dumnezeu, de Cristos şi de nădejde. Moartea spirituală este o pierdere incalculabilă şi o condamnare care trebuie evitată cu orice preţ.
Cuvintele lui Isus din versetul 28 evocă amintiri despre acel om care a trăit o viaţă sfântă, John Knox, pe al cărui epitaf stă scris: „Aici odihneşte unul care s-a temut atât de mult de Dumnezeu încât n-a putut să se mai teamă de nici un om."