Nu va fi nevoie ca ei să facă exerciţii de repetiţie cu privire la lucrurile pe care le vor rosti la judecată. Când va veni momentul acela, Duhul lui Dumnezeu le va da înţelepciunea de a răspunde în aşa fel încât să dea slavă lui Cristos şi să le închidă gura acuzatorilor. De două extreme trebuie să ne ferim în interpretarea versetului 19. Prima este presupunerea naivă că un creştin nu trebuie să-şi pregătească niciodată mesajul din timp. A doua este concepţia că versetul de faţă nu ar avea nici o valabilitate pentru noi cei de azi. Este de dorit şi se cuvine ca un predicator să aştepte, cu rugăciune, să primească cuvântul potrivit de la Dumnezeu pentru fiecare ocazie în parte. Dar tot atât de adevărat este că toţi credincioşii au temeiul de a cere împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu că li se va da înţelepciunea de a rosti un mesaj de inspiraţie divină. Ei devin astfel purtători de cuvânt ai Duhului Tatălui lor.