Dacă erau primiţi în vreo casă, ucenicii trebuiau să-i ureze de bine, manifestându-şi amabilitatea şi recunoştinţa pentru ospitalitatea acordată lor. Pe de altă parte, dacă o familie refuza să-i primească pe mesagerii Domnului, aceştia nu mai aveau obligaţia să se roage să vină pacea lui Dumnezeu peste acea casă. Cu alte cuvinte, nu mai erau obligaţi să ceară binecuvântarea Domnului peste ea. Nu numai atât, dar ei trebuiau să exemplifice gravitatea faptului de a fi acţionat contrar voii lui Dumnezeu, scuturându-şi praful de pe picioare. Respingându-i pe ucenicii lui Cristos, membrii acestei familii îl respingeau de fapt chiar pe El.