„Sarea este bună". Creştinii sunt sarea pământului (Matei 5:13). Dumnezeu se aşteaptă de la creştini ca ei să exercite o influenţă sănătoasă, purificatoare. Atâta vreme cât ei îşi împlinesc comandamentele uceniciei lor, vor fi o binecuvântare pentru toţi.

„dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi săra?" Lipsită de caracterul ei salin, sarea nu mai este bună de nimic. Un creştin care nu-şi îndeplineşte datoriile sale de adevărat ucenic devine sterp şi ineficace. Nu este de ajuns să porneşti cum trebuie în viaţa creştină. Fără o permanentă şi radicală auto-judecare, copilul lui Dumnezeu nu va reuşi să împlinească scopul pentru care Dumnezeu l-a mântuit.

„Să aveţi sare în voi înşivă!" Fiţi o forţă pentru Dumnezeu în lume! Exercitaţi o influenţă benefică, spre slava lui Cristos! Nu toleraţi în viaţa dvs. nici un lucru care ar putea diminua eficacitatea dvs. pentru El!

„Şi fiţi în pace unii cu alţii!" Asta pare să se refere la versetele 33 şi 34, unde ucenicii se certaseră pentru a stabili care dintre ei este cel mai mare. Mândria trebuie tăiată şi îndepărtată, fără milă, fiind înlocuită cu slujirea plină de smerenie, spre folosul tuturor.

Recapitulând, vom spune că versetele 49 şi 50 par să constituie un tablou al vieţii credinciosului, ca jertfă adusă lui Dumnezeu. Ea este sărată cu foc, adică combinată cu judecată de sine şi renunţare de sine. Este sărată cu sare, adică oferta este însoţită de un angajament de devotament irevocabil. Dacă credinciosul îşi va călca jurămintele sau nu se va ocupa cu toată asprimea de înfrânarea poftelor sale păcătoase, atunci viaţa lui îşi va pierde aroma, devenind inutilă şi searbădă.

Prin urmare, el va trebui să eradicheze din viaţa lui tot ceea ce ar putea să se interfereze cu misiunea ce i-a încredinţat-o Dumnezeu şi să întreţină relaţii de pace cu ceilalţi credincioşi.