Domnul s-a referit de repetate ori la iad, ca un loc unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. De trei ori (versetele 44,46 şi 48) Domnul nostru citează Isaia 66:24, prevenindu-ne cu privire la pericolele iadului. Această formă emfatică de paralelism (întâlnită în TR şi în textul majoritar) este atenuată, credem noi, de textul critic grec, care omite acest text de două ori.
Este un pasaj de o extraordinară solemnitate. Dacă am crede cu adevărat în el, nu am căuta atâtea satisfacţii personale şi nu am acumula atâtea lucruri materiale, când în jurul nostru atâtea suflete se îndreaptă spre pierzare. „Dă-ne Doamne dorinţa arzătoare de a câştiga suflete, de a le aduce la mântuire!"
Din fericire, nu este nevoie niciodată să amputezi moral o mână sau un picior sau să scoţi un ochi. Isus nu a sugerat că trebuie să recurgem la practici atât de extreme. El a spus doar că ar fi mai bine să renunţi la utilizarea acestor organe, decât să fii târât în iad, prin folosirea lor abuzivă.