Ceea ce iese din inima omului îl întinează: gândurile rele, adulterele, desfrânările, uciderile, furturile, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, orgoliul şi nebunia." În acest context, ar trebui adăugată şi tradiţia sau datina omenească. Datina Corbanului echivala cu uciderea, căci părinţii puteau muri de foame, până să se hotărască fiul lor să-şi calce jurământul „Corbanului" şi să le dea totuşi o mână de ajutor!
Una din învăţămintele foarte importante care se desprind din acest pasaj este faptul că trebuie să verificăm mereu orice învăţătură, datină sau tradiţie cu care suntem confruntaţi, aducându-le la lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Iar apoi, după ce am văzut cum stau lucrurile faţă de ce ni spune acolo, să transpunem în practică tot ceea ce vine de la Dumnezeu şi să respingem tot ceea ce provine de la oameni. S-ar putea ca la început cineva să aducă o învăţătură sănătoasă şi să predice un mesaj biblic, curat, câştigând încrederea credincioşilor fideli Bibliei. Dar, de îndată ce şi-a asigurat încrederea acestora, s-ar putea ca el să înceapă să adauge elemente de provenienţă umană la învăţătura propovăduită de el. Între timp, adepţii săi devotaţi, care nu pot concepe ca liderul lor să poată greşi cu ceva, îl vor urma orbeşte, chiar atunci când mesajul propagat de el atenuează tăişul ascuţit al Cuvântului lui Dumnezeu sau îi diluează sensul lămurit.
Exact aşa au dobândit cărturarii şi fariseii autoritatea de dascăli ai Cuvântului. Numai că la data la care s-au petrecut evenimentele descrise în evanghelia după Marcu, ei erau antrenaţi în anularea adevăratului mesaj al Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Isus a trebuit să le atragă atenţia oamenilor asupra principiului potrivit căruia Cuvântul este acela care îi acreditează pe oameni, nu oamenii acreditează Cuvântul! Prin urmare, totdeauna piatra de încercare să fie: „Ce spune Cuvântul?"