Fariseii şi cărturarii erau conducătorii religioşi ai evreilor, care clădiseră un vast sistem de datini şi tradiţii impuse cu forţa, care se întreţesuseră atât de strâns în legea lui Dumnezeu, încât dobândiseră un statut aproape egal cu cel de „text autorizat al Scripturii". În unele cazuri, aceste tradiţii se băteau cap în cap cu doctrina Scripturii sau diluau legea lui Dumnezeu. Liderilor religioşi le făcea o plăcere deosebită să pună pe umerii oamenilor obligativitatea respectării unor reguli, pe care oamenii le respectau fără murmur, împăcaţi cu gândul că şi-au făcut datoria, satisfăcând cerinţele unui sistem ritualistic ce era, însă, golit de adevărata sa semnificaţie.