Episodul se încheie cu următorul comentariu: „Ei erau nespus de uimiţi de ei înşişi, căci nu înţelesese-ră minunea cu pâinile, ci inima le era împietrită." Ideea care se desprinde de aici este că după ce au văzut puterea Domnului, cu prilejul minunii înmulţirii pâinilor, ei tot nu şi-au dat seama că nimic nu-I era cu neputinţă Domnului. În lumina celor întâmplate, ei n-ar fi trebuit să se mire de faptul că L-au văzut umblând pe apă, deoarece această minune nu era cu nimic mai mare decât cea la care tocmai asistaseră cu puţin timp înainte. Lipsa lor de credinţă a dus la împietrirea inimii şi la înceţoşarea percepţiei spirituale.
Biserica a văzut în această minune o întruchipare a epocii în care trăim şi a sfârşitului veacului. Isus pe munte este o întruchipare a actualei lucrări desfăşurate de Cristos în cer, de mijlocire pentru copiii Săi. Ucenicii îi reprezintă pe slujitorii Săi, loviţi de furtunile şi încercările vieţii. Curând Mântuitorul Se va întoarce la ai Săi, îi va izbăvi de primejdie şi strâmtorare şi-i va călăuzi teferi la limanul ceresc.