În cadrul minunii ce a urmat, ucenicii au asistat la o anticipare a hrănirii mult mai mari, prin care Mântuitorul avea să Se dăruiască pe Sine, ca pâine a vieţii pentru o lume înfometată. Trupul Său avea să fie frânt, pentru ca alţii să poată avea viaţa veşnică. În realitate, succesiunea verbelor din acest pasaj ne aminteşte foarte clar de Cina Domnului, prin care comemorăm moartea Sa: „...luând cele cinci pâini... a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le dădea ucenicilor Săi, ca ei să le pună înaintea lor..."

Ucenicii au învăţat lecţii nepreţuite, cu privire la slujirea lor pentru El:

1. Ucenicii Domnului Isus nu trebuie să se îndoiască niciodată de puterea Sa de a le împlini nevoile. Dacă poate El să hrănească cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, negreşit va putea să le asigure cele necesare slujitorilor Săi încrezători, indiferent în ce împrejurări s-ar găsi aceştia. Ei îşi pot desfăşura lucrarea de slujire fără să se îngrijoreze deloc cu privire la sursa de la care va proveni hrana lor. Dacă ei vor căuta mai întâi de toate împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, toate nevoile lor vor fi împlinite.

2. Cum va putea fi evanghelizată o lume ce se îndreaptă spre pieire? Isus spune: „Daţi-le voi ceva să mănânce!" Dacă îi vom pune la dispoziţie ceea ce avem - indiferent cât de nesemnificativ ar părea acest lucru - El îl poate înmulţi, ca să aducă binecuvântare unui număr foarte mare de oameni.

3. Domnul Şi-a desfăşurat activitatea în mod sistematic, punând oamenii să şadă în grupuri de câte o sută şi câte treizeci.

4. El a binecuvântat şi a frânt pâinile şi peştii. Nebinecuvântate de El, acestea nu ar fi fost de nici un folos. Nefrânte, ele ar fi fost total insuficiente. „Motivul pentru care nu ni se dă cu mai multă generozitate este faptul că nu suntem frânţi cum se cuvine" (citat anonim).

5. Isus nu a distribuit hrana El însuşi, ci le-a permis ucenicilor Săi să facă acest lucru. Planul Său este să hrănească lumea prin intermediul oamenilor Săi.

6. Hrana a fost suficientă pentru toţi. Dacă credincioşii de azi vor pune tot ce depăşeşte necesităţile lor actuale în slujba lucrării lui Dumnezeu, întreaga lume va putea auzi evanghelia în decursul actualei generaţii.

7. Rămăşiţele de la pâini şi peşti (douăsprezece coşuri!) au depăşit cu mult cantitatea iniţială, de la care a pornit Domnul! Dumnezeu dă cu mână largă. Observaţi însă că nu s-a făcut nici o risipă. Tot surplusul a fost adunat. Risipa este un păcat.

8. Una din cele mai mari minuni nu ar fi avut loc niciodată, dacă ucenicii ar fi ţinut morţiş să se odihnească. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte şi în cazul nostru!