Când demonizatul L-a văzut pe Isus, mai întâi s-a purtat respectuos, dar apoi s-a plâns cu aman „Ce imagine veridică şi groaznică în acelaşi timp avem în faţă: un om aplecat în adoraţie, cu cerere şi cu credinţa, iar apoi plin de ură, sfidător şi zguduit de spaimă; o personalitate dublă, care tânjeşte după libertate, nerenunţând însă la patimă" (Scripture Union Notes, Notiţe de la Uniunea Scripturală).
Nu se poate stabili ordinea exactă în care s-au petrecut lucrurile, doar un scenariu probabil:
1. Demonizatul a săvârşit un act de reverenţă în faţa Domnului Isus (v. 6).
2. Isus i-a poruncit duhului necurat să iasă afară din el (v. 8).
3. Duhul, vorbind prin gura omului, a recunoscut Cine este Isus, i-a contestat dreptul de a interveni şi L-a rugat pe Isus cu un jurământ să înceteze de a-l mai chinui (v. 7).
4. Isus i-a cerut omului să-şi spună numele, care a fost Legiune, semnificând faptul .că era stăpânit sau locuit de mulţi demoni (v. 9). Acest fapt nu contrazice versetul 2, unde se spune că avea un duh necurat (la singular).
5. Poate că acel duh era purtătorul de cuvânt pentru demonii care au cerut permisiunea să intre în turma de porci (v. 10-12).
6. Li s-a dat permisiunea, urmarea fiind faptul că două mii de porci au năvălit pe panta muntelui, înecându-se în mare (v. 13).
Domnul a fost adesea criticat că a provocat distrugerea acelor porci. Se pot face însă următoarele observaţii:
1. Nu El a provocat nimicirea lor. Ci doar a îngăduit-o. Puterea distrugătoare a Satanei a fost aceea care a distrus porcii.
2. Nu se consemnează nicăieri că proprietarii porcilor ar fi făcut vreo reclamaţie. Poate că erau evrei, pentru care oricum era interzisă creşterea porcilor.
3. Sufletul omului a valorat mai mult decât toţi porcii din lume.
4. Dacă am cunoaşte tot ce cunoştea Isus, şi noi am fi procedat exact la fel ca El.